„Da. Desigur căpitane. Vă așteptăm aici. Da," spuse DooSan, după ce termină de vorbit la telefon. Apoi, când închise apelul, o zări pe SolHi apropiindu-se de el. „Ceva noutăți?"

„Da. Am aflat numele „prietenului" nostru, iubitorul de Parcoure. Gu SilGi. 27 de ani. A fost cel puțin de două ori în Centrul de Reeducare a Minorilor. După ce a ieșit ultima dată, la 18 ani, nu s-a mai înregistrat nimic ilegal pe numele lui. Dar..."

„Sunt doar aparențe sau cineva l-a ajutat să se ascundă."

„Exact. Plus la asta: două dintre dățile când a ajuns pe mâna poliției a fost pentru furt de date și înșelăciune."

„La fel ca și Park Yu Ra," auziră ei glasul detectivului Gi, care tocmai se apropiase de ei, căci, după ce DooSan închisese apelul, încă fiind pe teritoriul cimitirului, decise că vor avea nevoie de mai mulți oameni decât cei din echipa lui. Așa că ceru ajutorul poliției Kanam, iar responsabil să-l ajute pe DooSan fu numit detectiv Gi, căci el lucrase foarte mult timp cu echipa lui SolHi și știa prea bine operativitatea cu care cele două grupuri rezolvau cazurile.

„A doua oară când Gu SilGi a nimerit la secția de poliție, cu el a fost ridicată și Park Yu Ra, care, de pe atunci, era a sa iubită," continuă detectiv Gi să le dea raportul.

„Când s-a întâmplat asta?" Se interesă DooSan.

„Acum 8 ani. Atunci însă n-am putut să dovedim vina niciunuia dintre ei. Așa că ambii au scăpat basma curată."

„Deci, totul a fost doar un bal mascat: rana suferită de ea, suferința pentru prietena ei dispărută și totul ca să tragă de timp și să găsească un loc unde să se ascundă," spuse DooSan pe un ton iritat.

„Așa se pare. Dar... probabil n-au luat în considerare că se poate afla despre crima săvârșită cu un an în urmă," spuse Gi.

„Ai dreptate. Important acum e să aflăm cine de fapt a fost înmormântat în locul lui Park Yu Ra, căci... e GhiYon," spuse DooSan, răspunzând la apelul de intrare. „Spune-mi, GhiYon, ai vești bune?"

„Cât se poate de bune," se auzi glasul lui GhiYon în difuzor. „Victima găsită de voi a murit în urma unui infarct. Probabil când a fost atacată. Numele ei e No SuDjin, 24 de ani. Dată dispărută acum un an, pe data de 24 mai. Rudele ei susțin că SuDjin s-a mutat în capitală în așteptarea unui transplant de inimă, după ce a fost diagnosticată cu o formă severă de tahicardie, care-i punea viața în pericol."

„24 mai. Asta e ziua morții lui Park Yu Ra," spuse SolHi. „Dar... cum s-au cunoscut cele două? Ar fi prea mult să aflăm că Kim Ha Na, No SuDjin și Park Yu Ra au învățat toate trei în aceeași școală."

„Și aici aveți dreptate, detectiv Ian," auzi ea glasul lui GhiYon. „No SuDjin e din Busan. Venise în Seul în așteptarea transplantului. În timp ce Kim Ha Na și Park Yu Ra sunt din provincia Kongido, de unde am și deshumat cadavrul."

„Ceva însă nu se leagă aici," spuse Gi. „Motivul crimei: dacă cele două nu se cunoșteau, de ce atunci s-o fi ucis?"

„Pentru banii de transplant," spuse Kan, apropiindu-se de ei împreună cu inspector Yu.

„Pentru banii de transplant? Dar... cum? No SuDjin aștepta un transplant de inimă. De unde Park Yu Ra...," îl întrebă DooSan confuz.

„Întreabă-l pe el," spuse Kan, arătând cu capul spre Yu. „De fapt, cel care a aflat mai multe detalii, a fost feciorașul lui și noul membru al „familiei" noastre," spuse Kan, rânjind.

„SuJin?" întrebă SolHi.

„Mmm. Se pare că „prietenii" lui SuJin sunt și ai lui Gu SilGi. Iar tu, detectiv Gi, îl cunoști pe unul dintre acei prieteni," spuse Yu, privind țintă la detectiv Gi.

„Eu? Îl cunosc? De unde?"

„Pentru că încă îl mai ai în custodie. E aceeași persoană arestată cu SuJin când au încercat să intre în baza de date a Băncii Naționale. Conform spuselor lui SuJin, ei doar s-au ocupat de micile tranzacții. De grupare însă se ocupă cineva sus pus, iar una dintre rețele se ocupă anume cu traficul de ființe umane. Priviți aici: A Rim a aflat că No SuDjin a retras din bancă 75 mii de dolari în aceeași zi în care a dispărut. Bani pe care i-a transferat ulterior într-un „cont-fantomă," iar banii aceia, conform familiei, erau pentru transplant. Nu cred că ea ar fi fost atât de inconștientă încât să-i folosească pentru altceva în timp ce viața îi era în pericol."

„Dar, inspector Yu, cum de a-ți aflat detaliile astea? Despre No SuDjin am aflat numai ce."

„SolHi, e pentru că SuJin a bănuit totul de la început, de cum a văzut fața lui Gu SilGi, dar n-a spus nimic, căci nu era sigur. Însă... aflând despre „tranzacție" și despre faptul că Park Yu Ra poate fi un fals, a pus totul cap la cap și..."

„Acum înțeleg de ce SuJin și-a luat numele de „Black Unicorn," glumi Gi. „E bun băiatul tău, inspector Yu. Dacă se decide să intre în poliție, la sigur nu-l las pe mâna ta. Să mergem să discutăm cu prietenul lui. La sigur aflăm mai multe detalii de la el, decât să ne dăm cu presupusul."

***

„Hey, Ko Gi Hiok, gândește-te bine înainte să răspunzi. Asta te poate ajuta să scapi de ani buni după gratii," îi spuse SuJin, stând față în față cu un tânăr de seama lui.

„Vorbea trădătorul dintre noi," îi mârâi Gi Hiok printre dinți. „Oricum, nu mă bag. Vorbim de Piața Neagră de Organe, fraților! Chiar dacă scap de închisoare, nu ajung să respir aer curat: ăștia mă elimină chiar din fața poliției, numai ca să dea exemplu."

„Ăștia? Cine ăștia?" Se interesă DooSan, care se afla cu SolHi, în spatele lui SuJin.

„Nu le știu numele și nici nu le-am văzut vreodată fața. De fapt, n-am vrut să mă implic în așa ceva. Mie-mi ajungeau și „mărunțișurile."

„Nici măcar dacă optez pentru 5 ani în loc de 10?" Spuse DooSan ironic.

„În mormânt oricum n-o să mă ajute la nimic," și Gi Hiok privi în altă parte.

„Atunci? Ce-ți dorești să ne ajuți?" Întrebă SolHi.

„Închisoare de minimă securitate. Și... dacă se poate de dat mai puțini ani, atunci accept. Oricum... la naiba!"

„Fie!" Spuse într-un final DooSan. „7 ani într-o închisoare de minimă securitate. Oricum, nu eram după tine, de vreme ce ești doar complice în cazul dat."

„Ia, Han DooSan, numai complice?" Întrebă SolHi în șoaptă. „Erau pe cale să lase un copil invalid fără banii de supraviețuire. Care complice? Ar fi primit bonus gras din banii ceia."

„Știu, dar... a fost tatăl copilului cel care a cerut „serviciul" și singur a recunoscut că Ko Gi Hiok n-a știut al cui cont era."

„Tu ești procurorul. Tu știi mai bine."

„Ce se cere de la mine?" Spuse Gi Hiok, într-un final.

„Ajută-mă să pătrund pe Piața Neagră!" Îi spuse SuJin.

„Ești nebun? Dacă ăia te descoperă ești mort. Și restul familiei. Nu mai contează că al tău tătic e polițist. Pe ei asta nu-i interesează."

„N-au să mă prindă și tu știi asta."

„Te-au prins totuși," îi spuse DooSan. Și era cu adevărat fericit că în sfârșit se putea răzbuna pentru că auzise de atâtea ori „Nuna mea cea frumoasă!" Primi însă un ghiont de la SolHi și tăcu.

„Aici, domnule procuror, te înșeli. Dacă și l-au prins a fost din cauza mea. M-am lăcomit și...," spuse Gi Hiok. „Oricum, nu intri în asta, SuJin. Îți datorez prea multe să permit să intri în asta."

„Atunci?" Se interesă DooSan.

„O fac eu. Oricum, n-am pe nimeni care să mă plângă în caz de ceva. Și... pot pune asta în cârca poliției, doar ca să mă răzbun, de mi se întâmplă ceva. Să vă văd pe dumneavoastră după gratii, pentru moartea mea, va fi o adevărată plăcere," rânji Gi Hiok la DooSan.

„Asta e ceva la care poți continua să visezi. Eu, după gratii? N-ajung în veci!" Și DooSan părăsi camera. SuJin îl urmă la semnalul lui SolHi, care deschise laptopul și-l puse în fața lui Gi Hiok.

„Pregătește terenul și... nici nu încerca să ne frăierești, că jur că nu ieși în veci din închisoare," îi spuse SolHi.

„Amenințările dumneavoastră mă lasă rece, detectiv Ian, căci... nu-i prima dată când le aud. În schimb as aprecia dacă mi-ați scoate cătușele. Nu de alta, dar... c-o mână nu fac multe," spuse Gi Hiok, arătând spre mâna prinsă în cătușe de masă.

Fără prea mare tragere de inimă, SolHi scoase cătușele. Apoi se poziționă în spatele lui Gi Hiok, cu mâinile cruciș pe piept în timp ce el scria a naibii de repede. Dar totuși ea putu citi, „Sunt afară, băieți! Să înceapă petrecerea!"

***

Față în față cu SuJin, în Sala de Interogatorii, la cam două ore după ce Gi Hiok acceptase să coopereze cu poliția, acela privi spre prietenul lui și-i șuieră printre dinți, „Ți-a spus cineva că ești un căpcăun dat naibii? Dacă te prind, ești mort, omule!"

„N-au să mă prindă, iar tu o să ai grijă de asta," îi răspunse SuJin rânjind.

„O să am grijă? Cum?"

„Verifică „vizitatorul" din umbră," spuse SuJin zâmbind pe sub mustăți și abia atunci Gi Hiok observă că mai era cineva pe contul său.

„Al naibii vierme!" Șuieră iar Gi Hiok.

„De mult n-am auzit eu asta de la tine! Nu ce, începem?!"

„Începem, dar... ai explicat bine regulile jocului? Nu de alta, dar dacă ceva merge prost atunci suntem morți nu doar noi doi, ci și restul."

„Și tu crezi că ăștia-s începători? Gi Hiok, vorbim aici de cei mai buni. Crede-mă!" Și SuJin îi făcu cu ochiul.

Văzându-și fiul atât de calm în timp ce făcea lucruri rele, inspector Yu se plesni cu palma peste frunte. Apoi, scrâșnind din dinți, șuieră un „De iese vreodată de aici îi sucesc gâtul. Eu nu asta l-am învățat, firar el de..."

Tresări însă auzind glasul vesel al lui Kan, care se afla nu departe de el, urmărindu-i și el pe cei doi tineri, „Ești sigur, inspectore? La cum te știu eu de bine se prea poate ca puștiul să te copie!"

„Tu cu cine ții acum?" Mârâi Yu la Kan.

„Cu mine, desigur! Și... are dreptate. Celălalt mă refer, Gi Hiok. Dacă careva din noi dă greș, putem termina cine știe pe unde."

„De asta și procuror Han a organizat toată șarada asta, ca să nu dăm noi greș. Și... cum rămâne cu A Rim și Yoon Suk? Au ajuns deja la spital?"

„Încă nu. O să ajungă curând. Iar tu îi urmezi."

„Eu? Cu ce ocazie?"

„Probleme grave cu prostata, omule. Și... ești deja internat. Așa că... nu știu ce naiba faci încă aici," și Kan îl împinse afară din cameră, neținând cont că Yu îl tot întreba despre ce tot naiba vorbea acolo.

***

În timp ce DooSan cerceta un dosar împreună cu Gi, fiind ambii extrem de concentrați pe datele pe care le verificau, simți cum cineva îl lovi ușor pe umăr. Întorcându-se, o văzu pe SolHi, făcându-i cu capul s-o urmeze. Apoi ea se îndepărtă fără să aștepte răspunsul lui.

De aceea și o privi DooSan încurcat, căci nu înțelegea defel ce anume voia ea de la el. Mai ales în acel moment când era extrem de ocupat. Dar, văzând că SolHi îl privi iar, înainte să iasă din secție, înțelese totuși că n-avea încotro. De aceea lăsă dosarul pe masă și-o urmă, spunându-i lui Gi că revine curând.

Ieșind însă din secție n-o văzu la început. Abia după ce făcu câțiva pași, tot privind în jur, o văzu așezată pe banca din micul parc al secției de poliție Kanam. Și, după mina ei serioasă, înțelese că ceva se întâmplase. De aceea și strâmbă din nas, căci ultimul lucru de care avea nevoie în acele clipe era să se certe iar cu ea sau alte probleme. Dar, cum n-avea totuși de ales, decise să apuce taurul de coarne și se apropie de ea.

„O întâlnire romantică cumva?" Decise DooSan s-o tachineze în timp ce se apropia de bancă. Tăcu însă și privi atent la ecranul telefonului lui SolHi, când ea i-l puse în fața ochilor. Astfel putu citi mesajul pe care Dja Iun i-l trimise ei nu cu mult timp în urmă, „Iubi, te rog nu te supăra. Dar... azi nu pot. Ce zici să ne vedem în trei zile? Te asigur că va fi incendiară a noastră întâlnire."

DooSan însă păru să fi văzut doar primul cuvânt, căci bombăni dintr-o dată, „Iubi?! Și ăsta se crede deja... iubi?! Și... cred că prea mulți „iubiței" se învârt în jurul tău în ultima vreme."

SolHi îl privi cu reproș. „Asta e tot ce-ai văzut? Că mi-a scris „Iubi?!" Dacă da, atunci... scutește-mă, ok?! N-am eu timp de ironiile tale. Și... întâlnirea despre care vorbea Dja Iun..."

„Da am înțeles eu din prima," mârâi DooSan. Era totuși iritat. „Și totuși e bine c-a scris acum. Astfel, când căpitan Lee vine, avem timp să ne pregătim cum trebuie. Și..."

„Căpitan Lee? Ăsta cine mai e?" Se interesă SolHi.

„De la Crimă Organizată," o trânti dintr-o dată bărbatul. „De altfel nici eu nu-l cunosc. Doar..."

„Las-o baltă, ok?! Am înțeles idea. Mai bine mi-ai spune de ce crezi c-o să fim pregătiți până la data indicată de Dja Iun. Mie mi se pare riscant și..."

„Doar ți-am spus: avem sprijinul Departamentului de Investigații. Și cum cei de la Crimă Organizată sunt deja pe drum, o să aflăm mai multe detalii de la ei."

„Mi se pare totuși prea mult, DooSan. Să-i implicăm și pe cei de la Crimă Organizată e deja ceva peste limită. Cred că dacă ne-am fi concentrat mai mult am fi reușit să rezolvăm și singuri cazul. Până la urmă poate fi alarmă falsă."

„Eu totuși cred că nu e, SolHi. Și, pentru numele lui Dumnezeu, vorbim de o fată dispărută și una moartă după ce a căzut pradă traficanților de organe. De aceea și am chemat întăriri: pentru că nu vreau s-o găsim și pe Kim Ha Na tot în aceeași... la naiba."

„Și tu crezi că eu îmi doresc asta? Nu. Dar... nu știu, DooSan. Mi se pare că toate astea-s mai mult decât noi credem."

„Atunci o să vedem. Oricum, l-am anunțat deja pe procuror Iun ca să nu închidă cazul."

„Și el a fost de acord cu toată șarada asta?"

„Să zicem că n-a avut încotro. Vorbim de o persoană traficată. Era imposibil să fie împotriva ideii mele. Ba mai mult decât atâta: i-am dat se pare motivul perfect să nu închidă cazul așa cum au vrut alții."

„Sper doar să nu regretăm cu toții după asta. Dar... cum văd că treaba e deja începută, nu ne rămâne decât s-o terminăm. De aceea... ia zi-mi: dacă Procuratura cere atât de insistent clasarea cazului, crezi că cineva de sus e de asemenea implicat? Mă refer la șefii tăi."

„E o probabilitate. Dar... sunt de asemenea sigur că nu doar șefii mei sunt implicați. Poliția la fel poate ști multe despre caz și de asemenea să închidă ochii."

„Atunci e al naibii de grav, căci..."

„Știu, dar..."

„Procuror Han, sunteți căutat. Căpitan Lee și restul echipei lui sunt deja aici," îi spuse detectiv Mo. După care detectivul intră în secția de poliție fără să aștepte răspunsul.

DooSan însă ezită timp de câteva clipe. Chiar părea îngrijorat. De aceea îl întrebă SolHi, „Se întâmplă ceva?"

„Da. Aș vrea o altă profesie dacă se poate. Dar, cum alta nu pot alege... să mergem!" După care porni primul spre intrarea în clădire.

SolHi însă mai stătu câteva clipe locului, căci ea era încă de părerea că era prea riscant să se implice cu toții în operațiunea ceea. Chiar și așa, după ce-și ciufuli părul, răspunse la mesajul lui Dja Iun, „Voi fi acolo iubi. Nu pierd eu nicio distracție." Apoi, oftând, se grăbi să-l ajungă pe DooSan din urmă, care rămase s-o aștepte în fața ușii de la intrare.

***

Monitorul de Terapie Intensivă suna atât de insistent, anunțând starea gravă a cuiva. Cel conectat la aparate însă era Yoon Suk, care-o face pe bolnavul. Și, stând pe pat și purtând haine de spital, încerca pe cât posibil să arate ca unul pe patul de moarte. Dar, oricât de mult machiaj nu punea pe față, tot nu i se părea de ajuns.

Ensure your favorite authors get the support they deserve. Read this novel on the original website.

De aceea și-l privi A Rim pe sub sprâncene, văzând că Yoon Suk mai adăugă puțină pudră. Și, cu vădită ironie în glas, îl întrebă, „Sigur a-i mai făcut asta mai înainte?"

„Da. În fiecare zi," îi răspunse tânărul la fel de ironic. „Ia, Kan A Rim, chiar par genul de tip care adoră machiajele? Nu, așa-i?! Chiar și așa am o soră și am văzut cum se face. Dar... nu zic nu la o părere femeiască. Așa că, ia zi: e bine așa sau să mai adaug puțin?"

A Rim însă oftă, căci, după părerea ei, chiar arăta rău machiajul cela. Numai că se cam temea să-i spună și lui Yoon Suk de asta de teamă să nu-l supere. De aceea și bombăni într-un final doar, „Mai dă puțin cu pudră și încearcă să folosești mai mult violet. În special la buze."

„Și așa arăt ca moartea," îi șuieră tânărul printre dinți.

„Oricum ești deja cu un picior în groapă. Ce mai contează cum arăți?!" Spuse ea rânjind, arătând spre aparatul care țiuia întruna. „Sau ai uitat deja?"

„De parcă așa ceva se uită. Mai ales cu așa „ceas deșteptător" lângă mine," mârâi Yoon Suk, strâmbându-se nemulțumit. „Și oricum... nu înțeleg de ce trebuia noi să fim aici."

„Pentru că suntem singurii care arătăm destul de naivi să „fim luați de proști?!" Mârâi A Rim. „Cel puțin asta a spus deșteptul cela de Ko Gi Hiok."

„Atunci amintește-mi să-i sucesc gâtul când ies de aici," spuse Yoon Suk arțăgos.

„Stai la coadă. Sunt sigură că mai sunt și alții cu astfel de dorințe."

Tăcură însă ambii în clipa în care în salon intră Mina, însoțită de un doctor, un bărbat la vreo 40 de ani. De aceea și se ridicară Yoon Suk și A Rim în picioare. Dar, când Mina izbucni în râs, Yoon Suk o privi chiorâș. Mina însă, încă neputându-se opri din râs, îi spuse, „Fără supărare, detective, da... la groapă tot așa o să faceți? Vă ridicați din mormânt și vă închinați în fața celor veniți să-și ia rămas bun de la dvs?" Abia atunci înțelese Yoon Suk c-o dăduse în bară ridicându-se din pat când era „deja pe moarte."

Și, deși tare n-ar fi vrut el să accepte, mai ales în fața unei necunoscute, care nici una nici două izbucnise în râs, Yoon Suk trebui s-o facă. Dar recunoscu asta, strâmbând din nas, „Nu, se pare totuși cam dat-o în bară, doctor..."

„Pack Mina, psiholog," răspunse Mina încă surâzând. Apoi, după ce le strânse mâinile lui Yoon Suk și A Rim, se întoarse spre doctor, „Iar dumnealui e domnul doctor transplantolog, Kion Gion Nan."

„Încântați de cunoștință. Kan A Rim. Și... „bolnavul" nostru e detectiv Oh Yoon Suk. Numai că de bolnav e numai cu numele," îl dojeni ea pe al ei coleg mai tânăr.

Yoon Suk însă o răsplăti cu un mârâit, „Trebuia să mă scoți și tu în evidență, nu?"

„Doar pentru asta sunt aici, nu? Să te scot pe tine în evidență. Numai că tare mă tem c-o să ne dai tu pe toți de gol, căci... ce se întâmpla dacă erau ei cei cu „verificatul?" Te scuzai și în fața ălora? Știi tu: fără supărare, fraților, da-s pus aici pe post de cloun?"

„Nu crezi că exagerezi acuma?"

„Deloc, căci încă stai în picioare când demult ai fi trebuit să te întorci la locul tău. Și... să mai repet odată?" Îi șuieră A Rim printre dinți. Reuși totuși să-l facă pe Yoon Suk să se întoarcă în pat, chiar dacă o făcu bombănind pe înfundate lucruri drăguțe la adresa ei.

Ciorovăiala lor însă îi făcu pe doctor și pe Mina să surâdă. Ba chiar doctorul îi spuse lui A Rim, „Nu fiți prea aspră cu el, doamnă. Nu toți știu ce înseamnă durerea. Oricum, de prefăcut trebuie numai când intră cineva aici. În rest, puteți să vă comportați normal sau doar să stați culcat. Aici pe moment au voie doar două asistente, care au fost deja instruite despre operațiune, și eu. Prin urmare poliția și procuratura au liber să acționeze, căci bolnavul căruia i-ați luat locul a fost transferat în mare secret la spitalul Hanil."

„Și... de ce suferea, dacă nu-i secret? Să știu măcar de ce să mă plâng," întrebă Yoon Suk, așezându-se pe pat.

„Insuficiență renală acută. De fapt își așteaptă rândul la transplant și e dependent de dializă. De aceea și aparatul ăsta piue întruna. Sper doar că nu-i atât de gălăgios. Eu îs obișnuit să-l aud zilnic. Pe alții însă îi poate scoate din sărite," răspunse doctor Kion.

„Suportabil. Pe moment. Sper doar să n-am nevoie de alt medic pe urmă," spuse Yoon Suk, rânjind, în timp ce îi aruncă o privire Minei, care, înțelegând aluzia, zâmbi.

„Nu vă faceți griji. Am eu leacul perfect pentru astfel de „cazuri," glumi ea, lovind ușor pumnul de palmă.

„Eu trebuie să plec," spuse doctor Kion, când îi sună telefonul. „Dacă ceva, mă chemați. Doctor Pack, vă las pe dumneavoastră să le dați mai multe detalii."

„Desigur. Oricum n-am altceva de făcut. „Pacientul" meu e pe moment aici," glumi Mina. Văzând însă mutra acră a lui Yoon Suk îi făcu semn să-i dea cosmetica. El însă nu înțelese din prima ce tot îi cerea ea. De aceea și continua s-o privească pe sub sprâncene. Abia când ea îi spuse, „Tu ai făcut machiajul?" Înțelese aluzia și îi dădu cosmetica.

„Desigur. Frumos, nu-i așa?" Spuse Yoon Suk, zâmbind fericit.

„Da, ca naiba. Până și-un copil își dă seama că doar te joci de-a bolnavul. Așa că permite experților să se ocupe de tine. În caz contrar poți ajunge să ai unul permanent de cei ce nu trebuie să știe adevărul îl află."

Dar, chiar dacă Yoon Suk știa de la SolHi că prietena ei o să-i ajute, i se păru totuși straniu că știa atât de multe. De aceea continua s-o privească pe Mina insistent. Ba chiar îi și spuse la un moment dat, „Și cum să fim totuși siguri că machiajul cela permanent nu-l obțin de la dvs?"

Mina, înțelegând aluzia și mai ales că detectivul n-avea încredere în ea, zâmbi. Apoi, continuând să-i corecteze machiajul, îi răspunse la întrebare, „Simplu. Rugându-vă să nu fiu eu trădătorul."

„Ha-ha, dar nu atât de comic," bombăni Yoon Suk. „Dar dacă sincer acuma?"

„Să zicem doar că SolHi mi-a spus mai multe detalii. Și a făcut asta pentru că mă cunoaște bine și că are nevoie ca operațiunea asta să nu eșueze. În caz contrar n-ar fi suflat un cuvânt."

„Și... de mult vă cunoașteți?" Se interesă A Rim.

„Să tot fie vreo zece ani de atunci. De ce întrebați?"

„Doar... simplă curiozitate," bombăni A Rim, căci n-avea să-i spună doctoriței că de când aflase că SolHi putea fi implicată în moartea lui Han YuSan îi bănuia de complicitate pe toți din anturajul ei.

Mina însă, deși era concentrată pe machiajul lui Yoon Suk, nu se lăsă înșelată de acel „doar întrebam" mormăit de A Rim. De aceea și continuă s-o pândească în reflecția din monitor înțelegând că aceea se purta cam straniu. Și avea de ce să creadă astfel, căci, în timp ce A Rim continua să se prefacă a citi revista pe care o ținea de altfel invers, stătea și ea cu ochii pe doctoriță. Dar, deși totul putea exploda în orice moment în jurul lui, Yoon Suk părea să nu fie conștient de asta. El doar închise ochii și se lăsă răsfățat de mâinile doctoriței, care mișcau pensula de machiaj atât de delicat pe fața lui.

***

„Ți-ai pierdut mințile?" Strigă Mina în receptor de imediat ce SolHi răspunse. „Cum naiba s-o trimiți pe vipera aceea la mine, SolHi?"

„Viperă? La cine anume te referi?" Întrebă SolHi, calmă, ieșind din secția de poliție.

„Kan A Rim sau cum naiba o mai fi chemând-o," strigă iar Mina. „Tocmai am întâlnit-o și nici nu știi ce dorință am să-i sucesc gâtul."

„Deja?" Spuse SolHi, râzând. „Cam devreme, nu crezi? Plus la asta: nu înțeleg de ce ești atât de arțăgoasă și împotriva ei. Nu ți-a făcut nimic din câte îmi amintesc."

„Mie. Ție însă scorpia asta pare să aibă de gând să-ți sugă sângele și la viteza melcului. Ba am impresia că stă cu ochii pe tine."

„Nimic nou oricum."

„Vrei să spui că știai?"

„Da."

„Și n-ai făcut nimic s-o împiedici?"

„De ce să-mi bat capul? Până la urmă n-o să găsească nimic și o să se lase păgubașă. Eu între timp îmi caut de treabă că destule probleme am deja. Mai ales cu Han DooSan pe capul meu."

„Chiar și așa, SolHi, mie femeiușca asta nu-mi place. Îmi pare suspectă. Mai ales după ce m-a întrebat de când ne cunoaștem. Și..."

„Ia, Pack Mina, las-o mai moale, ok?! N-a făcut decât să pună niște întrebări. Atâta tot."

„Nici chiar atâta tot după părerea mea. După mine e în cârdășie cu vampirul ăla sexy."

„S-ar putea, dar totuși mă îndoiesc."

„De ce?"

„Pentru că Han DooSan pare tipul care lucrează singur și din umbră. A Rim însă e tipul de om care își dă repede arama pe față. Și... crede-mă: nu odată am avut de furcă cu ea la birou. De aia sunt tentată să cred că încearcă să afle pe cont propriu dacă sunt sau nu implicată în moartea lui Han YuSan."

„Și miracolul ăsta? Nu-mi zi că-i îndrăgostită de vampir."

„Ba nu. E mai mult din loialitate. Kan A Rim a lucrat mai înainte pentru Han YuSan."

„Acum înțeleg," spuse Mina sec. „Încearcă să câștige puncte cu Han DooSan, chipurile ajutându-l să descopere asasinul."

„N-aș putea spune sigur. Dar... e posibil să ai dreptate. Oricum: nu cred că din cauza lui A Rim m-ai sunat. Sau da?!"

„Nu doar din cauza ei mai bine zis. Oricum: voiam doar să te anunț că totul merge conform planului și n-ai de ce să-ți faci griji. În caz de ceva mă ocup eu. Am înțeles?"

„Da, mami."

„Ha-ha, dar nu comic. Tu... ce faci?"

„Am ieșit să văd de cântă greierii. Așa că, cum sunt ocupată, îți spun de pe acum pa." Și SolHi închise apelul.

„Wow, nu pot să cred ce obraz gros are. Unul își face griji pentru ea, da femeia asta... Ah, Ian SolHi, ah! Las că-mi nimerești tu în labe. Și atunci îți arăt eu cum se simte să închizi telefonul celor mai mari în nas. Dar... mai întâi începem cu cobra din Palatul de la Terapie Intensivă. Ce? De cât timp ne cunoaștem eu și SolHi? De parcă i s-ar face ei treaba. Sau ce: crede că l-am ucis pe Han YuSan împreună și apoi am inventat amnezia ca să nu plătim? Dacă crede asta atunci îi arăt eu că se înșeală. Mai ales cum se simte să fii în cârdășie cu psihologul." Și, furioasă, Mina intră iar în spital. Astfel, întorcând spatele parcării, nu-l observă pe tipul pe motocicletă care se opri doar pentru câteva clipe în fața spitalului, iar după ce cel din spatele lui coborî și-i lăsă casca, apăsă cu toată puterea pe gaz și dispăru la orizont fără să atragă prea multă atenție colegului său, care se grăbi să intre în urma Minei.

***

„Am intrat," spuse Gi Hiok. Astfel le atrase atenția lui DooSan și căpitanului Lee de la Crimă Organizată. Și, oprindu-se în spatele tânărului, așteptară cu sufletul la gură continuarea.

De partea cealaltă a mesei însă, SuJin continua să scrie atât de repede că SolHi simți la un moment dat că o dor ochii: atât de mult se concentrase pe degetele lui. Și, când dădu ochii peste cap ca să-și alunge amețeala, Kan surâse. „Ce acum?" Întrebă ea arțăgoasă.

„Nimic important. Doar că nu mă pot obișnui nici până azi cu obiceiurile tale."

„Obiceiuri? Care anume?"

„Să te uiți la mine c-un ochi ca rața?" Văzând însă că SolHi era pe cale să înceapă scandalul, Kan schimbă subiectul. „Doar am glumit. Nu te aprinde. Iar ce ține de obiceiuri: mă refeream la mania ta de-a controla totul. Și nici nu-mi zi că am vedenii că jur că-ți scot ochii. De când SuJin a început să schimbe datele bolnavului pe cele ale lui Yoon Suk nu-l scapi din ochi. Sau ce: încerci să înveți meserie nouă?"

„Da. Absolut. Am de gând să mă apuc să sparg codul NASA ca să-i dau ăluia de colo satisfacția să mă bage după gratii."

„Să știi că te aud!" Bombăni DooSan.

„De parcă am zis ceva neadevărat. Oricum: s-o lăsăm baltă pe moment. Și... ai spus c-ai intrat," i se adresă SolHi lui Gi Hiok. „Sau doar gura-i de tine?"

„Ar trebui să încercați dacă tot credeți că e atât de ușor," îi spuse ironic tânărul. „Cine știe? Așa măcar ne asigurăm că nu supraviețuim zilei de mâine."

Numai că comentariul lui o făcu pe SolHi să-și iasă din pepeni. De ajuns însă la el n-ajunse din cauza lui DooSan, care îi ieși în față. Văzând însă mutra acră a lui SolHi, care era mai mult decât capabilă să se răfuiască cu el în acele clipe, DooSan surâse și-i spuse, „Dacă tot singură ai cautat-o, fii bună și acceptă consecințele. Plus la asta: n-a spus băiatul decât adevărul, căci, la cum te știu, ești în stare să sari și traficanților în cârcă numai să fii sigură că câștigi."

„Acum eu sunt de vină?"

„Am zis eu asta?"

„Da."

„Când asta? Și mai ales: de ce am impresia că vinovată acum sunt eu?"

„Pentru că așa și e? Sau ce: ai uitat deja de..." tăcu însă, văzându-i pe ceilalți privindu-i insistent. De aceea își spuse că mai bine lasă cearta cu DooSan pe mai târziu, căci chiar nu era momentul să-l lase fără păr și asta din cauza Minei, care o anunțase că A Rim investiga pe cont propriu. Și, deși SolHi lăsă să se înțeleagă că nu-i păsa de asta, era doar o mască, căci ea chiar nu putea înțelege cum Han DooSan fusese capabil să se alieze cu „secretara" cum o numea ea pe A Rim și asta doar ca să-i facă ei în ciudă.

Și, cum era și așa pe cale să explodeze, arătând mai mult a bombă cu ceas decât a om normal, îi arătă colții lui Kan când acesta decise să glumească, „Și totuși zic eu să lăsați dragostea pe mai târziu." Schimbă însă rapid tema când o văzu pe SolHi străfulgerându-l cu privirea. De aceea și se apără, devenind brusc nevinovat, „La operațiune mă refeream. Nu-i așa, Sujin? Doar ai terminat deja, nu?" Și Kan se uită cu ochi rugători la tânăr.

Acela însă, fiind mereu de partea lui SolHi, îl privi pe Kan cu inocență. Și, continuându-și apoi treaba, spuse, „Detectiv Kan, v-aș fi recunoscător de nu m-ați băga și pe mine în probleme. Nu de alta, dar îmi ajung cele în care mă bag singur."

„Măcar bine că recunoști." Bombăni DooSan.

Tăcu însă când Lee îl privi cu reproș, șuierându-i abia auzit la ureche, „Măcar tu nu o începe!"

„Da ce-am făcut eu?" Încercă să se apere DooSan.

Poate că s-ar fi ciorovăit încă multă vreme de Gi Hiok nu le-ar fi cerut să facă liniște. De aceea și căpitan Lee spuse, „Băiatul are dreptate. E nevoie de concentrare. Plus la asta: numai ce a fost acceptat în sistemă."

„Ar trebui să ne fiți recunoscători măcar pentru asta," spuse SuJin, mândru nevoie mare. Dar, când îi văzu pe ceilalți privindu-l pe sub sprâncene, decise totuși să explice ce avuse în vedere că de nu la sigur o primea iar de la taică-su, „Am avut în vedere că a fost atât de repede acceptat. Iar asta e din cauza că mulți îl cunosc pe Gi Hiok. În caz contrar ați fi trebuit să așteptați luni. Dacă nu ani de zile."

„Ani?" Aproape că strigă DooSan cu ochii cât cepele.

„Mmm. Așa e. Să spunem că această piață nu-i pentru oricine," explică Gi Hiok. „Sunt doar puțini intermediari. Majoritatea sunt doar curieri, precum e SilGi."

„Curieri? Vrei să spui că nu cel căruia i-ai „făcut comanda" aduce și „marfa?" Întrebă SolHi.

„Așa e, Nuna. Să spunem că ăstora nu le place să-și arate mutrele. Mai degrabă „jertfesc" pe alții," spuse SuJin, zâmbindu-i dulce, ceea ce-l făcu pe DooSan să se strâmbe, mutre pe care Kan le observă și surâse.

Deodată DooSan tresări, văzând sub mesajul lui Gi Hiok apărând un altul, „Oh, Ko Gi Hiok, din nou în joc? Te știam la pârnaie."

Gi Hiok răspunse la semnalul lui DooSan. „De parcă pot ăștia să mă țină mult închis?! Am dat pe altul în gât și-s afară."

Timp de câteva minute nu se întâmplă nimic. „Crezi că bănuiesc ceva?" Se interesă DooSan, însă căpitan Lee dădu din cap că nu.

„Doar tatonează terenul. Dacă ne grăbim însă pot „mirosi" totul și să se dea la fund. Așa că... nu te grăbi, băiete! Dă-le timp să încerce ei să se intereseze de ce îi contactezi," îi spuse căpitan Lee lui Gi Hiok, care doar încuviință.

„Și totuși... nu-și de ce am impresia că cineva ne spionează," spuse SolHi, privind în jur. Ceilalți detectivi însă, fiind prea concentrați pe ce făceau Gi Hiok și SuJin, nu-i atraseră atenție. Asta însă n-o opri pe SolHi să cerceteze totul cu mare atenție. În special o deranja să vadă luminița camerei de luat vederi, deși ar fi trebuit să nu se filmeze în acea cameră. De aceea îi făcu cu capul lui Kan. Apoi, în doi, ieșiră în hol.

Pe hol însă nu se zărea nimeni. SolHi însă era sigură că nu se înșelase. De aceea și merse de verifică Camera Monitoarelor. Nici acolo nu găsi pe nimeni, iar asta chiar i se păru ciudat. Mai ales că găsi camera pornită. De aceea și verifică scaunul cu palma.

„Ce se întâmplă?" O întrebă Kan.

„A fost cineva aici."

„O fi fost cineva din oamenii lui Gi. Sau poate a acelui căpitan."

„Ba nu, sombe. Sunt sigură că nu, căci detectiv Gi e la curent să-și țină oamenii departe de locul ăsta. Ce ține de căpitan Lee: ei bine, el înregistrează în alt mod."

„În alt mod? La ce te referi?" O întrebă Kan extrem de mirat. Dar, când SolHi îi arătă cu mâna la piept, Kan își fixă privirea asupra monitorului și observă în sfârșit o luminiță roșie, abia migăind, în buzunarul de la piept al căpitanului. „Să fiu al naibii. Ăsta ne-a filmat tot timpul și eu nici măcar n-am fost la curent. Asta deja e ilegal."

„Ba e cât se poate de legal. Și ai fost informat."

„Când asta?"

SolHi însă îl privi pe sub sprâncene, „Să înțeleg că nici până azi nu citești tot ce semnezi. Sombe, era scris în contractul dat de căpitan. Cel pe care l-ai semnat. Dar... să lăsăm asta. Crezi că poți afla cine a fost aici?"

„Aș putea încerca. Dar, la cum îi știu pe ăștia din Kanam, nu-s sigur c-o să se dea în gât unul pe altul."

„Chiar și așa, sombe, încercarea vină n-are. Și zic să ne întoarcem până Han DooSan nu ne observă lipsa. În caz contrar, de ceva se întâmplă, o să dea la sigur vina pe noi."

„Nici n-o să mă mire de altfel. Așa o să aibă șansa să se răzbune pentru tot, căci...," scuturând din cap cu reproș, SolHi ieși prima. „Ce? Ce acum?" Dar, văzând că SolHi se întoarse în Sala de Interogatoriu fără măcar să privească în urmă, Kan se întoarse în Camera Monitoarelor și șterse înregistrarea. După care, tot bombănind că SolHi nu dă doi bani pe el, se întoarse și el lângă ceilalți, căci îi era și lui curios să vadă cu ce o să se termine toată daravela ceea.

Astfel, fiind prea concentrat să bombăne, nu observă că cineva îl pândea de după colț. Și, când Kan închise ușa sălii de interogatoriu, acel cineva se întoarse în Camera Monitoarelor să-i spioneze în continuare.

***

Fiind prea concentrată pe camera de filmat, SolHi nu observă privirea lui DooSan ațintită asupra ei. Dar, când Kan o lovi peste umăr și-i făcu semn să privească la DooSan, văzu în sfârșit că acela o întreba prin semne „Ce se întâmplă?" Ea însă doar dădu din cap că nimic și se reîntoarse lângă SuJin. Chiar și așa, odată în spatele tânărului, mai arunca din când în când câte o ocheadă camerei de filmat. Luminița însă migăind nu se mai zărea. SolHi avea totuși presentimentul că cineva era acolo și-i urmărea din umbră. Dar, chiar și dacă simțea asta, nu voia să iasă și să verifice iar ca să nu dea de bănuit.

Din această cauză probabil și tresări când DooSan strigă, „Este. Au mușcat momeala. Nu pot să cred." Apoi se aplecă iar peste umărul lui Gi Hiok, mai citind odată mesajul primit de acela, „Și... ce cauți de data asta?"

Gi Hiok însă nu răspunse imediat și asta din cauza că Lee îi spuse, „Nu te grăbi. Doar vorbește cu ei cum obișnuiai. Chiar dacă asta o să ceară mai mult timp să ne atingem țelul."

„Am înțeles, șefu!" Îi răspunse Gi Hiok cu vădită ironie în glas. Apoi răspunse la mesaj, „Pasta!"

Alte câteva minute nu răspunse nimeni. După care veni întrebarea, „De care?"

„2+5. Mi s-a făcut poftă."

„2+5?" Întrebă mirat DooSan.

„2 rinichi, zona 5, spate, jos," dădu SuJin indicațiile, zâmbind. Tăcu însă când văzu privirea plină de reproș a lui SolHi, căci ea tare mai voia să știe de unde SuJin știa astfel de detalii.

„Se poate de găsit. Livrare?"

„Intermediar," răspunse Gi Hiok. Două minute mai târziu primi un mesaj cu patru poze, sub care scria „curier." Una dintre poze era a lui SilGi, pe care-l și alese drept curier la îndemnul lui DooSan.

„Comandă primită. Livrare 5-6, luna curentă."

Auzind data indicată, SolHi își scoase în grabă telefonul și verifică data. Apoi mai citi odată mesajul primit de la Dja Iun. Și, după ce făcu niște calcule simple, îi spuse lui DooSan, „Procuror Han. Asta e aceeași dată ca și cea indicată de Dja Iun"

„Dja Iun? Cine-i Dja Iun?" Se interesă căpitan Lee.

„Un prieten de-al detectivei Ian. Și... informator în acest caz. L-am rugat să ne ajute cu o altă anchetă. Se pare că au de gând să facă „livrarea" în timpul competiției de Parcoure, care se organizează în aceeași zi."

„Asta deja complică lucrurile," spuse căpitan Lee. „Înseamnă că nu degeaba am plasat „bolnavul." Întâi o să tatoneze terenul."

„La fel cred și eu," spuse DooSan. „Detectiv Kan, anunță-i pe ceilalți de o posibilă vizită. La fel spune-le să fie extrem de atenți. N-avem voie să pierdem șansa asta."

„Bine. Mă ocup eu," spuse Kan.

Înainte ca Kan să iasă, SolHi îl prinse de braț și-i șopti la ureche, „Între timp află și cine ne-a spionat." Kan doar dădu din cap că înțelese. Apoi, când observă privirea piezișă a lui DooSan, se grăbi să părăsească camera.

DooSan nu se lăsă însă înșelat. De aceea se apropie de SolHi și-o întrebă în șoaptă, „Ce tot puneți tu și detectiv Kan la cale?"

„Noi? Nimic. Dar alții se pare că da." DooSan o privi încurcat. Apoi privi la camerele din Sala de Interogatoriu când SolHi îi arătă cu capul spre ele. „Se pare că cineva e tare interesat de ancheta noastră. Mai devreme, acea cameră era pornită."

„De asta tu și Kan ați ieșit nu demult?"

„Mmm. Acolo însă nu era nimeni. Dar... scaunul era cald și camera pornită. Și... sunt sigură că s-a întors mai apoi. Da iaca nu înțeleg de ce nu a mai pornit înregistrarea."

„Probabil că s-a temut să nu se dea de gol. Dar sunt totuși sigur că nu a renunțat. Așa că... tu și Kan, aveți grijă să nu avem scurgeri de informație. Iar ce ține de căpitan Lee... mă ocup eu să îl informez."

„Am înțeles. Arunci mă retrag. Merg să văd de aflu ceva." Se opri însă după câțiva pași dați spre ușă când primi un mesaj. Apoi, după ce citi mesajul, se întoarse și i-l arată lui DooSan.

„Nu uita să iei și „lesa" cu tine," îi scria Dja Iun în acel mesaj. O să avem nevoie să scoatem „câinele" la plimbare."

Astfel, citind mesajul, DooSan se strâmbă. După care se apropie de urechea lui SolHi și-i șuieră printre dinți, „Lesă?! Amintește-mi să-i sucesc gâtul după ce se termină jocul ăsta."

***

Purtând haine de bolnav și cu o picurătoare după el, inspector Yu se afla pe holul spitalului, nu departe de intrarea de la Terapie Intensivă. Dar, chiar dacă era foarte concentrat pe cartea pe care o citea, spiona totuși holul cu mare atenție. Până în acel moment nu văzu nimic suspect. Doar asistenta de la recepție, care nu-l scăpa din priviri. Aceeași asistentă care se apropie de el într-un târziu și-i spuse, „Pacient, e târziu deja. Ar trebui să mergeți la somn."

Fără prea mare tragere de inimă, Yu se uită la ceasul de la mână, „02:30," murmură el. „Da. Se pare că e deja târziu. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Numai că... de dormit, va fi cam greu. Colegul meu de cameră a naibii ce mai sforăie."

„Să vă dau atunci un somnifer?"

„Nu. Nu-i nevoie. Cum o să simt oboseala o să intru și o să adorm trunchi. Așa că n-o să mă mai deranjeze. Nu vă faceți griji pentru mine. Mergeți și vă faceți treaba. Eu o să fiu bine."

„Bine, dar. În caz de ceva, mă chemați," spuse asistenta. După care se îndepărtă. Și-o făcu exact la timp după părerea lui Yu, care observă un doctor comportându-se ciudat în fața unuia dintre saloanele.

Dar nu doar ciudățenia aceluia i se păru stranie lui Yu, căci, deși stătea acela în fața salonului, părea că nici nu intră, nici nu iese, ci inelul masiv de pe degetul mic al mâinii stângi a individului. De aceea și căscă Yu într-un final. Apoi închise cartea, se întinse, și se ridică cât se poate de încet de pe scaun, căci „problemele cu prostata" își spuneau cuvântul. Intrând însă în salon, inspectorul nu închise bine ușa. Astfel, ascuns chiar după ușă, îl văzu într-un final pe tip furișându-se spre Terapie Intensivă în clipa în care asistenta de la recepție plecă undeva.

Astfel, în timp ce tipul închise ușa în urma lui, Yu îl cercetă cu mare atenție. Și, în clipa în care zări o armă conturându-se sub halatul de doctor, mult prea strâmt pe acel individ, Yu știu că era anume cel pe care îl așteptau. De aceea scoase rapid telefonul din buzunar și-i scrise în grabă un mesaj lui A Rim, „Avem musafiri! Fiți pe fază!" După care închise cu mare grijă ușa salonului în care se afla.