„Nu-mi amintesc când sau de ce, dar se spune că am ucis pe cineva. Am fost judecată pentru asta, dar am fost totuși eliberată din lipsă de probe, ceva ce-a făcut imposibil ca dușmanii mei să mă poată arunca într-o închisoare rece pentru întreaga viață.  Asta însă nu i-a împiedicat să mă urmărească, vrând să mă doboare. În special fratele victimei mele, care a jurat să mă omoare sau să mă îngenuncheze, făcându-mă să plătesc pentru tot.  Pentru asta a făcut totul ca să lucrăm împreună, forțându-mă astfel să-i văd chipul în fiecare zi. La fel îi văd și ochii, cei care mă privesc cu ură, la fel cum îl privesc și ochii mei. Un sentiment reciproc ce-o să ne lege pe veci unul de celălalt. Cu toate acestea, simt totuși că ceva mă atrage la el. Nu știu ce să fie, de aceea și pun totul pe seama nebuniei. Știți senzația ceea de-a fi atras de cel pe care îl urăști cel mai mult. Așa mă simt și eu în astfel de clipe, când îl știu atât de aproape, chiar dacă-s sigură că-i aici doar ca să mă facă să plătesc pentru tot. Asta însă n-o să mă împiedice să fiu eu, cea care luptă pentru a învinge pe alții în această lume de hiene, o lume care mă vrea moartă, dar în ciuda căreia încă exist.  Numele meu e Ian SolHi. Am treizeci de ani și sunt detectiv în Departamentul de Omucideri, Seul, PD. Și da, am intrat în poliție tocmai pentru că vreau să-mi fac  dreptate și să aflu ce anume s-a întâmplat în urmă cu șapte ani. Atunci când se spune c-am ucis pe cineva, dar de care nu-mi aduc aminte nimic. Chiar și așa voi face totul să înving și să găsesc adevăratul vinovat, căci sunt sigură că nu eu am ucis. Știu cine sunt și ce-mi poate pielea. La fel știu că n-aș fi ucis pe nimeni dacă în joc n-ar fi fost viața mea. Dar, cum nu-mi aduc aminte de acea noapte, nu-mi rămâne decât să accept acest joc periculos al sorții. "